Poezie

Infern p.IV

poezie

1 min lectură·30 august 2011

Mediu

Infern p.IV

Pe patul spitalului

Cuțitul este aproape de aortă,

Cineva lipește bucăți de ziar

În albumul familiei,

Facem filozofie, eu și vecinul,

Mecanic de bloc,

Afară, soarele apune definitiv.

……………………………………………..

Se aud zbenguieli de pisici în călduri.

Ce fericite sunt, Doamne, ce fericite.

Să poți ucide omul pentru o floare

Sau floarea pentru om,

Ce întrebare?

Dar lumea este plină ochi de legi

Pe care poți să scuipi

și să le negi.

Într-un pahar am pus o gheorghină,

Ea seamănă cu trandafirul, ca lumină

Sau cu bujorul dragostei, drept care

Sunt gata să plătesc cu închisoare.

Acolo te voi lua cu mine

Să ne iubim într-un tunel de mină.

Trăiesc într-o cameră

În care a trăit altcineva,

Trăim în spații

În care alții au murit cândva,

Puteau fi oameni-fluturi, raze invizibile,

Suflete,

Spațiul nu este virgin și vid, uită-te.

E vremea unor teme grave,

Când râsul se măsoară-n grame,

Când vorbăria are sens,

E vremea unui plâns intens.

Văzut-ați stea pierind plângând

Sau pasăre fără cuvânt?

BORIS MARIAN

001.349

Boris M. Marian fără minus. “Infern p.IV.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/boris-m-marian-fara-minus/poezie/13987980/infern-p-iv

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.