Poezie

Într-o stație

poezie

1 min lectură·27 iulie 2011

Mediu

Într-o stație

Într-o stație numită viață,

O stație facultativă, în Lazio,

O femeie și un omuleț

Discutau despre mersul încet.

Să mergi cu pași mici, zicea omulețul,

Așa cum merge-n pământ hârlețul,

„Nu ați vrea să tăceți din gură?”,

Strigă din margine o răsură,

Femeia se miră, vecinul se miră,

Răsura venea din Altamira,

Corbul, vulpoiul erau mai cuminți,

Zâmbeau și se scobeau între dinți.

Lumea e plină de multe minuni,

Cum e-adevărul plin de minciuni,

Am cunoscut un soldat, Deshumatul,

n-avea nici pușcă, avea mătreață,

un Fantomas acolo, mai știi,

din Notre Dame zburau ciocârlii,

dați-mi un drog, prieteni, morfină,

opium, cianură, amfetamină,

iată vaporul, intră la Harwich,

lumea e plină de oameni harnici,

numai trăsura oprește, e dricul

care duce la groapă Nimicul.

Boris Marian

001.097

Boris M. Marian fără minus. “Într-o stație.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/boris-m-marian-fara-minus/poezie/13985783/intr-o-statie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.