Poezie
Nici urmă de nefericire
poem
1 min lectură·
Mediu
Nici urmă de nefericire
Iar Erendira n-auzea nimic,
Fugea-mpotriva vântului, nisip,
Vulcanii tremurau, lumea tăcea,
Nici urmă de nefericire-n urma mea.
Ulise ne părea neputincios,
Ulise era câine credincios,
Moartea umbla cu aparatul foto,
Dar moartea nu e niciodată totul.
Numai Pilar Ternera din Macondo
știa să facă, noaptea, rondul
de la bărbat la alt bărbat, de chichi.
Am străbătut oceanul cu Kontiki.
Pe masă-i un vas de cristal.
Marghioala este pe cal.
La miezul nopții ea vine,
Iubitul așteaptă-n suspine.
„Unde ai fost, Marghioală”,
Întreabă cu șovăială,
„Păi, care-i treaba, problema?
M-am întâlnit cu Elena”.
”Aiurea, Elena din Troia
E moartă. Dar eu simt nevoia
Să-ți trag o sfântă bătaie”.
Zice iubitul. Văpaie.
Iar vasul greu, de cristal
Se sparge pe chipul oval,
Iubit cândva, al Marghioalei.
Din lacrimi se fac și cristale.
Boris Marian
001.176
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Boris M. Marian fără minus. “Nici urmă de nefericire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/boris-m-marian-fara-minus/poezie/13985174/nici-urma-de-nefericireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.