Poezie

Pierd

poem

1 min lectură·14 iulie 2011

Mediu

Pierd momentan legătura cu viața

Ecce natura, ecce homo, ecce Deus,

Homo ex machina,

Idolii noi, perverși,

Prevert avea dreptate,

Scuipa într-o parte,

Diversitate, pasiunea mea.

Din ură ne smochinim,

Din dragoste trandafirim,

în Mausoleu zace titanul-tiran,

fanaticii cântă la pian.

Poetul moare în liniște

Sau în duel sau în duet

Cu Susette.

Mă-nfățișez cu ce am,

Un geam, un program, golan,

Mărturisiri, mături, mesiri,

Beleli, boleșnițe, afuriseli,

Nu mă luați drept altul,

Bradul, brandul, heraldul,

O sperietoare la ceas de noapte,

Când fug goale și femeile coapte,

Cu Dionysos mă înțeleg,

Dar cu adjunctul-berbec?

Am văzut de-a lungul vieții oameni

Cu umeri înguști, cu minte largă,

Oameni cu umeri largi, minte îngustă,

De langustă.

Astăzi pietrele străjuiesc morminte goale,

Sufletele rătăcesc în spații și rotocoale,

Trupul- în circuit material al naturii,

Râsul meu – hohotul pădurii.

Boris Marian

001.179

Boris M. Marian fără minus. “Pierd.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/boris-m-marian-fara-minus/poezie/13984877/pierd

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.