Poezie
Ecce homo
poem
1 min lectură·
Mediu
Ecce homo
Îmi sunt tată și mamă.
Neutralitate? De aceea nu îmbătrânesc.
Ascensiune? Decădere?
Învățător îmi sunt par excellence.
Destinați trecerii suntem.
M-am născut ca un călător. Fără umbră.
Dialectica, logica – refugii pentru lași.
Nu căuta logica. Ea te va găsi.
Cum este orbirea? Vezi și nu vezi.
A te privi în interior este mai important și mai periculos.
Mă reevaluez permanent.
Împrejurările neprielnice mă fac mai puternic.
Nu m-am lăsat servit niciodată.
Dar iubit- da. De iubire nu te poți sătura.
O imensă foame de iubire.
Îngăduie firii tale să supraviețuiască.
Boris Marian
001174
0