Poezie

Faust

poem

1 min lectură·3 iulie 2011

Mediu

Ultima clipă a lui Faust

Faust era pe ultima sută,

Pe ultima rută, o clipă,

o sită, Faust.

Toți suntem Faust, părem fericiți

După contractul încheiat în antractul

Marelui Spectacol.

Diavolul? Un șobolan, acolo,

Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.

Ce gândea Faust?

Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul

De zile mari?

Cred, zice Faust, că nu merită să-ți vinzi sufletul,

Oricât este el de mic sau mare.

Să iubești fără să cunoști ființa,

Totul se șterge, rămâne o pată de culoare sângerie

Pe memoria plană.

Ai pierdut, n-ai pierdut? Cine știe?

Nu orice pierdere duce la moarte.

Ieri m-am îndrăgostit de un chip,

Mi se părea cunoscut de o mie de ani.

S-a lipi de umărul meu, mi-a murmurat, te iubesc,

Apoi a trecut o zi, va mai trece o zi

și pierd mereu ca la Monte Carlo.

Boris Marian

001.409

Boris M. Marian fără minus. “Faust.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/boris-m-marian-fara-minus/poezie/13984170/faust

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.