Poezie
IARNA
1 min lectură·
Mediu
E iarnă iar... și iar te chem
Dar nu vei ști
Și nu vei înțelege
De ce......
De ce-mi aduci atîta nemurire
De ce mă chinui cu amintirea ta
De ce nu te pot uita.
E cald aici și ger afară
Mă picuri cu mii de fulgi de nea
Ce se preling alene în inima mea
Căci am îndrăznit să cred în tine
Amăgire-n nemurire.
Și-acum mă vaicăr că e frig
Sunt singur și nu mai am nimic
A trecut toamna și e totul înghețat.
Sîngele-mi irigă corpul
Ce e fierbinte, tot mai fiebinte
Și te visez că te-ai întors.
Mă uit afară
Deschid ochii mari...
E primăvară iar.
002644
0