Poezii

E-atâta liniște, răcoare Aici nu sunt gândaci, nici pureci De crezi că merit o favoare Atât te rog: să nu mă judeci! Să nu-ți faci din sentință bâtă Cu care să-mi dai peste gură Știu,

Am mintea ratăcită de ceva vreme, Arunc cu injurii, lovesc cu blesteme, Recit un poem sucit ca o cocoană Răsucit, precum cuțitu-ntr-o rană E sângele robilor moneda cea calpă Cine-o să le

Sunteți suflete bolnave de ani de zile Printre clădiri sănătoase-n orașe pustii Eu îmi fac un cocktail din multe pastile Acum sunt sănătos ! Deci pot muri !

Infernale gânduri clocotind catrene Groaza-mi intră-n sânge, circulă prin vene, Moartea-i altă viață, sau nu e nimica ? Nădejdea se luptă, dar câștigă frica. Fantastică-i lupta-ncleștarea-i