Poezie
melc, melc- codobelc
1 min lectură·
Mediu
e totul roșu... nuanțat.
un nebun mă cheamă,
alții mă aclamă.
văd în depărtare o fata morgana dezlănțuită-
dansează în dogoare;
mă apropii fără strop de bun simț,
strop ce se prelinge- de sudoare-
pe nurii mari... cappuccino... rotunzi
ai târfei de catifea-
toat’un roșu... nuanțat.
șah la nebun!
... care mă sfidează...
îl atac la persoană!
a câștigat-o pe „fată”
i-a cucerit pe „alții”
mă retrag cu ochii roșii
în așteptarea unei noi idile
... roșii
depărtată
apoi apropiată
catifelată
nuanțată...
toreadorul e-n extaz;
îmi rânjește complice.
data viitoare, nurii rotunzi ai târfei de catifea sunt ai mei!
024822
0
Mi-a placut acel \"sah la nebun\" si \"atacul la persoana\". Poezia parca se inscrie pe o linie continua si firesca, este ca o povestioara spusa la gura sobei dar cu mai multa emfaza si patos. Corida se incheie surprinzator si tarfa de catifea se pare ca va poposi in bratele tale.:))
Cu riscul de a-mi auzi vorbe neplacute dau o stea pentru o revenire in forta, insa cu o conditie: sa scrii mai des!!!:))