suntem al naibii de reci
atât de reci încât un prieten mi-a zis
du-te bă de aici mi-e frig
suntem atât de amorțiți
încât mă doare atât de rău
că nici nu-mi pasă
suntem atât de
când tocmai muști din zenitul bolții
ești împins-napoi de stele
cazi, purtat pe brațe de iele
și de cântecul morții
cazi violent pe perne de-asfalt
și pene în juru-ți plutesc
spulberate-au
uneori e ok să pui mâna pe spini chiar dacă doare,
spinii sunt dovada trandafirului
un el și-o ea s-au întâlnit
și-au vrut un colț ascuns
un buzunar în spațiu timp
de alții nepătruns
un loc
în blocul ce-l văd din balcon
sunt zeci de becuri stinse
doar unul arde etalon
iar ochiul mi-l surprinse
o fi vreun chef sau jubileu
sau un bătrân isteric
la fel ca ei sunt treaz şi eu
dar eu în
m-am împiedicat de pisica lui schrödinger
sau poate nu
nu știu, nu pot decide
așa am ajuns să-mi trăiesc viața și să mor de bătrânețe
la aproape 21 de ani
națiile extraterestre au ajuns la concluzia
ca pământenii nu există
ziarele lor au titrat
inexistența pământenilor confirmată!
de fapt nu au titrat așa
ci limbaj extraterestru
mâncăm spini și ne ținem de mână
poate poate așa nu ne înțepăm
sper că la un moment dat să putem mânca doar spini
astfel o să fiu obligat să te țin de mână tot timpul
trebuie să recunosc
cu forță și cu mult avânt
se opinti protonul
si se-ndesă în alt proton
de se uni atomul
lumina izbucni subit
din miez spre epiteliu
și hidrogenii urgisiți
se prefăcură-n heliu
alteori
vezi Tu, cine a scris Biblia a uitat câteva detalii:
dumnezeu a creat cerul, îngerii, pământul, soarele și apoi pe noi
dar nu e chiar așa
dumnezeu a început cu Tine doar că, tânăr fiind, era
iubește-mă azi
ca și cum de mâine am fi închiși într-o clepsidră
cu tot nisipul saharei peste noi.
iubește-mă azi
ca și cum de mâine ai citi despre mine la necrolog
mi-ai vedea poza pe o
îmi amintesc cum am descoperit tutunul
într-o pivniță umedă în fuioare de fum
cum am descoperit băutura
era iarnă și ceață afară
și înăuntru
cum am descoperit dragostea
în doi vulcani
Felinarul de pe strada ta lucește singuratic,
am să-l urmez până la capăt
ca magii doar că fără aur,
smirnă sau tămâie,
doar cu dragoste în cufere de oțel pline ochi
uneori alunec pe drumul
am încercat să îți aduc soarele
dar m-am ars la mâini
am vrut să-ți aduc o floare de colț
dar am venit cu hainele zdrențuite
cum să mă mai și vrei
așa
ars și zdrențuit?
odată când eram copil eram la ștrand și cu capul sub apă
mi s-a părut ca aud sunete de sticlă ce se crapă
și vocile celor înecați
(nu erau așa mi se părea mie)
din amintirea asta am scris cumva
BV