dacă m-aș întîlni cu geanina

înainte să ies cu geanina în oraș aș sta cam o lună să chibzuiesc pe urmă m-aș pune pe treabă: m-aș trezi în fiecare dimineață la patru jumătate cînd cică energiile sunt bune aș sta în poziția corp mort, în postura muntelui și apoi în toate posturile posibile și imposibile de hatha yoga aș bea toată ziua chai și-aș mînca numai orez seara aș face alergări pe sub felinarele electrice și cînd aș adormi aș adormi cu poza geaninei pe piept invocîndu-i inconștientul căci la o fată așa cum este geanina nu te poți duce oricum fără grație în gînd sentiment și mușchi nu te poți duce dacă nu știi să cînți la chitară sau dacă nu știi pe de rost poemele renegate ale lui kavafis este imposibil, mucos fiind, să vezi chipul geaninei și să nu mori este imposibil să nu știi să faci spaghete și s-o vezi pe geanina sau să nu știi să desfaci o sticlă de vin bun doamne ferește cînd cineva se întîlnește cu geanina- și eu știu asta dintr-un tratat foarte vechi- trebuie să fie neapărat amiază, aer sufocant, flori-grenadă și lumea, da, însăși lumea trebuie bine pregătită cu o seară înainte pentru pasul regal al geaninei istoria comprimîndu-se atunci pentru o oră