Texte în proză

Am înțeles spre maturitate că, deși nu aveam probleme cu vederea în copilărie, am purtat o lungă perioadă de vreme niște ochelari fermecați care ne făceau să vedem universul gospodăriei bunicilor

Unul dintre locurile de care mi se leagă multe amintiri ale copilăriei este spatele grădinii, mărginit de un pârâu care vara era aproape inexistent, iar toamna inunda grădina. Locul acela se vedea

Inevitabil, ori de câte ori vorbeam despre mere la Udești, gândul zbura peste deal, la livada de la Merești. Am fost de vreo 2 ori, o dată chiar într-o toamnă la cules de mere și văzusem încă un loc

Din când în când o sun pe bunica de la Udești. O mână de om. Sâlvica lu’ Costan a lu’ Ivancu. Era cu 10 ani mai mică decât bunicul, se căsătoriseră la sfârșitul războiului și nu-mi aduc aminte să-i

N-aș avea de ce să mă plâng. Am văzut lumea, am văzut oameni feluriți, cu tot ce duc după ei prin existențe mai complexe sau nu. Am revenit mereu în satul copilăriei, să-mi adun liniștea pentru pacea

TREPIEDUL Mare minciună împușcată iubirea… Inginerul Vasilescu se căznea zadarnic. - Dacă ar judeca altfel, ar pricepe. Ãștia pentru câțiva dolari ar vinde și pe mama lor. Domnule primar, nu

BORCANUL CU CLEI Bătu Marele Ceas. Zeul deschise ochii și se pregăti de judecată. Îngerii trebuie să fi plecat deja după sacii negri în care aveau să aducă sufletele oamenilor. Ce nu pricepea el

CALOIAN Trecuse războiul. Nu mai rămăsese nimic. Nici măcar apă în cer. Și tăcerea se lovea de secunde din ce în ce mai tare. Moș Marici își trase privirea înapoi, orizontul era prea sărac pentru