Poezii

Copiii se adunau curioși Când treceam. Mai auziseră pe la părinți De oameni care duc primăvara În ochi și în suflet. Amuteau, vazându-ne trecând De mână. Din pasul nostru mai lipsea doar Un

Sa ne casatorim, iubito, cat mai avem 19 ani! In ochi, Dar mai ales in suflet. Acel albastru Nu va fi niciodata Atat de Voronet Ca la cei 19 ani. E ora la care Timpul se pierde Nedumerit

Esti. Si faptul ca iubirea E un gand mai inalt Decat cerul Pe care Nu-l poti atinge cu mana A cazut. Tu dori De atata nevinovatie Si ace. Eu plang De nestiinta. Sugrumat gand de

Oamenii sunt niste Stoluri imperfecte, Cu aripi neintelese Care bat mereu dinauntru spre dinafara. Oamenii sunt niste Stoluri imperfecte Care au deprins incet-incet Gresit zborul. Oamenii

Peste tine Trecusera visele Pentru asteptarea ta Rasarea mereu un soare alb, Linistindu-mi sufletul. Peste tine Trecusera dorurile. Peste urma sarutului tau Se boltise cerul Si devenea

Dusu-s-a și tot s-a dus De în sus tot mai în sus Până la cela ce îi sus Pânâ la domnul Iisus. Dusu-s-a cu lacrimi verzi Ca să poți să îl tot vezi. De venit, veni pustiu Cu sufletul

Cu brațele mele goale Ca niște Crengi negre de copaci tomnatici Din care S-a furat O iubită. Cu ochii mei slabi Ca niște Nori stinși și ei De atâta răvășire Din care S-a furat Un

Când pleci rămâne în urmă un golf, Cade un meteor uitat lângă umărul meu și luna ființei mele trece în ultimul pătrar. Aștept răsăritul acelui soare Pe care îl vom întâmpina împreună Cu

Caut durerea timpului, S-o simt. Are miros ciudat, de moarte, Venind de dinspre uitare. Si-a frant timpul meu un arc si-l doare pentru ca Eu mor.

Târâi dupa mine O moarte De 17 ani. Cand naiba o fi si ea buna la ceva?

te-am pierdut? ...Te-ai imaterializat De atata iubire Intre coli de suflet.

Voi putea striga Vreodata Atat de tare incat Sa ma auda toti?