Poezie
frunz
2 min lectură·
Mediu
sunt o jună, sunt frumoasă verde sunt
fără mine nimic va merge mai bine
parcă ieri înmuguream, toată lumea o doream
zi de zi parcă-nfloresc, ce spun înfloresc rodesc
tot în jurul meu e rod, am muncit, am asudat
m-au stropit și m-au udat, rolul bine l-am jucat
o-ntrebare nu-mi dă pace și mă poartă ca pe ace
ce mă ține acum în viață, munca sau speranță hoață
de-mi fac bine acum treaba, clorofilă de trimit
o să am mai multă tihnă când din copac am să mă-ntind
ca o glorie supremă pe pământ am să cobor
acolo m-așteaptă tern viață lungă, trai etern
...
de unde să știe frunza că urmând același ciclu
moartea ei va folosi tot copacului știi bine
că din ea se va hrăni un copac la rându-i care
lemn de foc, armă sau sprijin la-nceput va fi
mai târziu creion, cărbune sigur el va deveni
astă soartă are frunza fără șanse de a ști, de a bănui
cât de mica, neînsemnată totuși foarte importantă
este pentru noi oameni azi ce ne numim, niște frunze
doar că într-un alt copac, mai de soi sau mai umil
asta depinzând știi bine chiar de noi, ce ne dorim
frunze-ntr-un copac de soi, doar că nu toți reușim.
001360
0