Scrisoare catre Dumnezeu

Scrisoare către Dumnezeu trimiteți-o până ajunge la EL și poate –îmi și raspunde mi-ai luat liniștea Doamne, mi-ai luat somnul , fericirea mi-ai luat echilibrul, mi-ai luat simțurile, m-ai lasat ciunt m-ai lasat lihnit într-un deșert ce ți-am făcut? cum să duc povara asta care, nu e prea mare ci strivitor de dureroasă mi-ai luat viața, mi-ai dat o rană însângerată plină de sare Dumnezeule, cum ai putut? ai adormit ? te-ai plictisit de oameni? de ce nu m-ai luat pe mine? sau impreună ? cum să nu știi tu atotcunăscător căci eu și puiul meu suntem același trup? cum să nu știi că ești făcut din bunătate? cum să nu știi că nu ea ți-a greșit? cum să nu știi? și văd că nu știi multe o , Doamne așa te joci tu uneori? , ești crud sau plictisit? sau poate ești naiv și oamenii ți-au cerut-o? eu o cer înapoi? poți? văd că nu. Și atunci, noi în ce credem? în atotputernic? sau în putere îndoielnică? la ce bun atâta propovaduială, când tai in carne vie ? când iei jumatați de pe pamânt dreptatea nu se află în jumatați de masură sau poate ... să-ți citesc biblia să vezi? ne-ai dat-o să credem în ea și să-nvățăm? eu ce să invaț ? criminalilor de război le-ai dat o soartă blândă pe mine m-ai lăsat aici să mă târâi sunt șarpe Doamne? mușc mâna ce mă hrănește? Raspunde-mi nu, nu e un ordin , nu aș gândi așa nu ești in stare, nu știi ... atâta tot te văd cum te hulești pentru ce ai făcut eu mă văd spulberat dar încă nu suntem chit ce-mi mai pregatești? nu că m-ar interesa căci mi-ai luat liniștea Doamne mi-ai luat somnul , fericirea mi-ai luat echilibrul mi-ai luat simțurile m-ai lăsat ciunt m-ai lăsat lihnit într-un deșert ce ți-am făcut?