cu mintea plecata

Cu mintea plecata spre anotimpul ce merge de-a valma, ravnesc la fericire. Cu ochii inchisi arzatori spre nemurire. Ce priveliste as putea vedea, ce anotimp? Ce drum sa aleg, cu ce motiv? Unde s-ascult bataia inimii mele, sa nu ma pierd? Am depasit demult stratul de piele. Cum sa ma reintorc? De ce as face-o ? Sa ma ingrop in nisip? Sa lupt? Ochii tot nu-i deschid. Plec orb spre fericire. Ce pierd? Pierd a mea nemurire. Am cumparat un kilogram de speranta insa n-a fost de ajuns. Am pierdut.