Romanul copilului silit la fericire

• 8. Ma dor genunchii.Asta nu-i o confesiune de prost gust.Nici o inspirare de mila aruncata cu doua degetele tremurande, timid pe sub masa si nici o momeala ieftina burdusita de vre-un burtos, trecatorului nevoias.E, o stare de fapt, ingrijoratoare pe care am observat, de ceva timp, afecteaza omenirea.De cate ori ma dor se schimba vremea.Asta nu ar fi nimic daca nu as observa ca e in rau.Lumea raceste pe seama asta, multi nu mai pot iesi la gratar cu prietena si cu portbagajul plin de bere.Adica ce zic eu in rau ca defapt in foarte rau. • Ma simt vinovat cand bate crivatul.Nu pot privii oamenii-n ochi.De multe ori ma-ntreb daca ei stiu ca eu stiam si nu am vrut sa le zic.Ma urasc cand vad pe langa mine oameni, injurand, vremea care din senin se strica.Ii simt uitandu-se ciudat, adulmecator adulmecand faptasul.Eu ma scund.Cred ca sunt las. • Feriti-va cand ma dor genunchii!!! • Am spus-o.V-am spus-o.Gata, m-ati iertat? • Cu ce sunt vinovat daca mi se pun atatea obligatii.Nu prea ma descurc ce-i drept dar unde-i intelegerea, rabdarea.Sa fi disparut asa peste noapte sau ba nu sa fii disparut odata cu aparitia mea?Ma faceti sa cred asta si nu-i frumos din partea voastra.E prima data cand va reprosez ceva.Ar trebui sa se tina cont