mine in mine insumi

cate ganduri, intr-o bricheta goala au fost stinse? un foc napastios se-adapa din frica mortii fine. tu crezi? as crede, dar in ce? in labirintul descifrat de altii; al tau e prea complicat si prafuit, mai bine l-ai vinde. nu cred; nu vreau; vreau mai incerc: sa sparg pereti cu umbra sa merg taras in ochi sa fug lovit de-un gand prapastios sa obosesc uitand tot ce am fost. de ce iti explic aceste lucruri? cine esti tu? nu mai vorbesti? nici eu n-as sti raspunde, te inteleg, acuma poti sa pleci m-am absorbit, si-am pus capacul ce vreti sa -mi faceti e fara rost sunt intr-un vid, lichid, apos.