tu chip cioplit
dintr’o’ncercare -
tu, ce’ai stârnit
mirare
tu să te’apuci -
zi’mi în cuvinte
tot ce’ți aduci
aminte.
că erai neam
de lut uscat
și’n lacrimi te’am
udat
te’am
Prefer să mă mângâie ploaia
decât să mă lovească piatra,
deși uneori chiar piatra e
mai caldă ca stropii de ploaie.
De mîngâierea rece a ploii
nu vreau să mă ascund sub umbrelă
cum nici de
curg în valuri
scurt prea scund,
mă scufund
în idealuri.
curg încet
mă pierd ușor
mă cobor
discret.
curg alene
lacrimi fine
umblă’n mine
fierb în vene;
curg în unde
merg spre zare
cu
Carton - așa’mi simt sufletul acum -
Fâșie ruptă de carton.
Și vechiul suflet de bufon
E scum.
Și umbra mea’i pierdută’n drum -
Of, s’a pierdut și umbra mea.
Dar dac’o prinde
pe sânii tăi -
(doi),
apun și eu
greu.
pe\'ai tăi sâni
(buni)
pic de dor,
mor.
pe sânii tăi -
(moi)
visez, te vreau,
stau.
din sân in zadar
încerc sa mușc, dar
sânul tău e
Plutind
Alene pe’un vis, mi’am zis
Să’ncerc ș’al’ceva, cumva
Dorind.
Că orice’ncercare nu are
Moarte, se spune. Pe bune!
Scriind.
Dar nu’i suficient atent
Cuvinte să scrii pe
Când pe strada ta va ieși iar soarele
Eu pe strada mea o să\'mi rup picioarele.
Va fi ploaie sigur - poate uragan,
Poate și tsunami, poate și vulcan.
Nu că mi\'aș dori, dar așa se\'ntîmplă -
Hai să ciocnim paharul gol,
Sau poate\'l umplem cu nămol;
Putem să\'l umplem și cu smoală -
Să\'l torn pe tine când ești goală...
Să ne lăsăm în voia lui,
Sau chiar în plata Domnului;
Nimeni
Cumplit de lung e lanțul de la câine
Și rece, și mă umflu-n amigdale;
Mă spăl pe ochi cu lacrimile tale
Și ochelarii-i șterg cu miez de pâine.
Ai fost pe-aici: ți-am mirosit ecoul
Și
Te cred!
În ce? În stare...
Să-mi vindeci mersul strâmb cu umbra-ți călătoare.
Te simt!
În ce? În cale...
Să-ți plimbi prin lume chipul tău de floare.
Te văd!
În ce? În zare...
Ca răsăritul
Pe sânii tăi iubito se-așterne-indiferența
În sângele-ți fierbinte-a scăzut potasemia
Încerc cu ajutoru-ți să-mpiedic abstinența
Ce bântuie în mine de joi.
BG