Bogdan Georgescu

Între două nu te plouă; Nu te’atinge nici furtuna; Nu te ninge între două - Da’i mai bine între una!

tu chip cioplit dintr’o’ncercare - tu, ce’ai stârnit mirare tu să te’apuci - zi’mi în cuvinte tot ce’ți aduci aminte. că erai neam de lut uscat și’n lacrimi te’am udat te’am

Prefer să mă mângâie ploaia decât să mă lovească piatra, deși uneori chiar piatra e mai caldă ca stropii de ploaie. De mîngâierea rece a ploii nu vreau să mă ascund sub umbrelă cum nici de

curg în valuri scurt prea scund, mă scufund în idealuri. curg încet mă pierd ușor mă cobor discret. curg alene lacrimi fine umblă’n mine fierb în vene; curg în unde merg spre zare cu

Carton - așa’mi simt sufletul acum - Fâșie ruptă de carton. Și vechiul suflet de bufon E scum. Și umbra mea’i pierdută’n drum - Of, s’a pierdut și umbra mea. Dar dac’o prinde

pe sânii tăi - (doi), apun și eu greu. pe\'ai tăi sâni (buni) pic de dor, mor. pe sânii tăi - (moi) visez, te vreau, stau. din sân in zadar încerc sa mușc, dar sânul tău e

Plutind Alene pe’un vis, mi’am zis Să’ncerc ș’al’ceva, cumva Dorind. Că orice’ncercare nu are Moarte, se spune. Pe bune! Scriind. Dar nu’i suficient atent Cuvinte să scrii pe

Când pe strada ta va ieși iar soarele Eu pe strada mea o să\'mi rup picioarele. Va fi ploaie sigur - poate uragan, Poate și tsunami, poate și vulcan. Nu că mi\'aș dori, dar așa se\'ntîmplă -

Hai să ciocnim paharul gol, Sau poate\'l umplem cu nămol; Putem să\'l umplem și cu smoală - Să\'l torn pe tine când ești goală... Să ne lăsăm în voia lui, Sau chiar în plata Domnului; Nimeni

Te cred! În ce? În stare... Să-mi vindeci mersul strâmb cu umbra-ți călătoare. Te simt! În ce? În cale... Să-ți plimbi prin lume chipul tău de floare. Te văd! În ce? În zare... Ca răsăritul

Pe sânii tăi iubito se-așterne-indiferența În sângele-ți fierbinte-a scăzut potasemia Încerc cu ajutoru-ți să-mpiedic abstinența Ce bântuie în mine de joi.