Poezie
OMUL
1 min lectură·
Mediu
E prea plapind facut sa fie,
Pentru cit vis ii dam sa care,
Si-atunci el, Omul, n-o sa stie
Cit e raspuns, cit e-ntrebare.
E prea orbit de ginduri mic,
Ca sa-i mai povestim de zei.
Cind vrei sa zbori spre oameni...pici,
Deci ce rost are sa mai vrei?
Flamind, cit n-ar putea sa fie,
Si trist si gol el se declara.
Nu-l mai goni spre vesnicie,
Caci el nu urca, ci coboara.
Acolo jos se simte bine,
Nimicnicia ii e casa.
Cu forta nu il poti a tine
In Rai, daca nici lui nu-i pasa.
Din ce aluat ne-ai facut Doamne?
Din ce sirop dulceag si lung?
Eu nu vreau sa ma pierd in lume,
Eu vreau la tine sa ajung.
Dar, de-oi ajunge doar eu singur,
Mai bine stau aici cu-ai mei,
Imbratisati ca intr-o turma,
Candizi si prosti ca niste miei...
023659
0
cea mai buna mi s-a parut prima!
exprimarea este destul de rudimentara!