Mă cheamă râul vieții de departe,
În timp ce sorb din izvorul tău scris
Și fug înspre el, înecandu-mă în mare.
Trei ape termale,
Trei ape acide,
Trei ape învolburate,
Trei vieți de
Nu știu unde mergi, de unde vii,
sau unde vrei să ajungi.
Ai ajuns, plouată, dar ofilită,
în inima mea.
Știu, e mică.
Și nu vreau peste tine să trec,
să uit, să-ți dau rădăcină,
vreau să te
Răman, mi-e silă. Nu mai pot,
În călătorii să merg,
Si ne gândim, doar tu și eu,
"Rămân, chiar dacă ei vor să plec."
Închisoarea, pare acum mai frumoasă,
Mintea, acum, mi-e mai vastă,
Noastră
Cerul nu este mai gri.
Pământul, mai umed, nu este.
Doar parfumul grețos, al substanțelor vii,
Mai rămâne în clasă. Duhnește.
Afară, timpul nu stă în loc,
Acolo, lumea nu grăiește,
Aici însă,
