Beatitudine
Beatitudine prezentă în mine, în clipele în care stelele ce vrăjesc divinitatea, care te-a creat pentru a se-mbăta privindu-te, cu o normalitate anormală, mă introduc într-un abis
BABogdan AlexandrescuUmbră fotonizată
Iubind lumina neagră de umbre mă lovesc, d-eclipse fotonice albe, ce dispariția-și doresc. Izbindu-mă de-o umbră cad în necunoscut; într-o tăcere sumbră, ce n-are început. Ivindu-se, în
BABogdan AlexandrescuStări de agregare
Viață – o lumina neagră; Moarte – un întuneric alb... două stări de agregare ale speciei umane... A trăi, a respira, a privi, a auzi, a vedea, a simți, pedepse prometeice, datorate
BABogdan AlexandrescuSfarsitul abisului
Privind pe fereastră, privesc în mine însumi; ce văd? un abis, distins, prin faptul că un întuneric stins, plutonian, se contopește cu antipodu-și aprins, apollonian... Desfid electri
BABogdan AlexandrescuCautand muze si umbre
Călătorind în noapte, o umbră vei vedea, umbra fantomei pe-ale cărei șoapte, o muză ședea. Oprindu-te o clipă, mirat vei fi cum, în șoaptă, țipă, în întunericul în care umbli, ai muzei
BABogdan AlexandrescuRosu si negru
Gandindu-ma la un trecut, la un trecut in care simteam si eu ceva, un strop de iubire, un dor acut de a impartasi un sentiment divin; imagini ale unui ego indragostit ma chinuiesc, nu imi dau
BABogdan AlexandrescuCred, iubesc, detest...
Cred… intr-un albastru negricios, intr-un alb negru, intr-un rosu aprins, intr-un galben mitologic, intr-un verde mort, intr-un negru fara antidot, intr-un alb stins, intr-un negru
BABogdan Alexandrescu