Mediu
E negru, și e gol în sufletul rănit de deznădejde și amor
Încît ca să mai uite acest coșmar, de vin nu-i ajunge un pahar.
Ar bea dar beat de mult el e, de cînd iubirea de el nu a mai uitat,
De cînd în lumea asta lumină pe pămînt s-a revărsat.
E negru și e gol. Demult în el nu a mai nins
E gol de dragoste aprins...
De scrumul ce a rămas, din urma unui vis,
E gol, de dragoste ucis.
Și cît amar și cîtă deznădejde în el domnește acum
Încît în viața sa, el a-ncurcat al său drum.
Amar, amar domnește-n el de cînd el s-a născut
Și a uitat ceva prin ascunzișuri nu a putut.
Dar mîine sufletul din amar se va renaște
Încît nici eu nu-l voi recunoaște.
Iar mîine, ce e mîine? i-o zi ca azi sau ieri...
Cînd crezi însă nu pieri!!!
001417
0