La Iconaru

Îmi mâncam banii, la jocuri electronice,

întrun bufet infect...

Aveam în gură un gust sălciu...

Barmana plictisită golea paharele.

Bețivii dormeau mirosind a hoit...

Domnul Gogu scuipa aparatele...

Nu tu royală mare!...

Nu tu cinci bucăți!...

Banii se duceau, hârtie cu hârtie,

mai repede decât iar arunca în foc.

-Mai bagă-mi doamnă, mai bagă-mi!

-Azi mi-am scos CAR-ul!

Trece o oră, trec două,

toată lumea pierde,

nimeni nu râde, nimeni nu spune bancuri.

-Pune-i și pe ăștia! zice Gogu

amețit de rachiul R26...

Deodată, se apleacă să ridice monedele,

uitate pe jos...

Barmana întinde mâna,

vrea să îi ia și pe ăia...

Gogu nu se târguiește.

-Nu!...ăștia îmi trebuie de pâine!

Scuipă și lovește butoanele...

Eu tac, sunt la fel de sărac precum Gogu...

Dintr-o dată devin fratele lui...

Lăcrimez pe dinlăuntru, pentru copii lui de acasă...

Văd cu coada ochiului cum cineva ,la o masă ,râde.

Mă-ntorc nervos, hotărât să-l strivesc dar... nimic!

...dispăruse!

Sunt beat? nu, nu sunt beat! nici măcar de necaz pentru mine!...

Mă uit din nou, cu coada ochiului...indi-vidul acolo!

Râde cu hohote, are costum de tablă și pălărie de piatră.În loc de papion, pene de Îngeri.

Ne privește și se scarpină pe burtă, de satisfacție...

a mai prins încă un suflet, poate două!

Mă ridic și plec, fără să mai spun ,,la revedere!\'\'

Văd în față Biserica... gândesc:,,Doamne, ai milă de mine!\'\'

Cineva mă strigă, din spate, dar nu mă întorc...

,,Piei Satană!\'\'

Dar era Gogu, cerea bani de pâine...

Oricum n-aveam... i-am răspuns în timp ce traversam strada.

Dincolo de drum m-am oprit, să-l privesc .

Nea Gogu, om serios, în vârstă,

cu nevastă de treabă și cinci copii mari

și-a amintit de ziua de Paști...

apoi a râs...

apoi a plâns!