Poezie
Sufletul femeii
-femeii:suflet- pereche!-
1 min lectură·
Mediu
Ai ochi întunecați...
părul negru!
Sufletul?
Dumnezeu știe în ce culoare!...
dar am observat că absoarbe mereu lumina!
Ai pasul mic,
povestea mare...
zâmbetul larg,
legănatul duios...
dar te întorci de fiecare dată în același loc,
în locul în care,
am început să știu câte puțin
pentru a nu mă rătăci de atâtea ori...
prin birt sau pe drumurile mele de hoinar neânțeles...
Ca un prunc,
căutându-ți poala rochiei,
încerc să mă țin,
să nu cad orbecăind...
Locul în care te-ntorci e plin de bezne...
și uneori cred că sufletul tău,
numai el,
a absorbit toată lumina!
Greșesc?
Absolut!...
deoarece am crezut prea multă vreme,
cu toată convingerea,
că eu am descoperit becul.
011.759
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- bodea emil felician
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
bodea emil felician. “Sufletul femeii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bodea-emil-felician/poezie/169880/sufletul-femeiiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Emil. Sub o fațetă teribilistă, ironică, exprimi în această poezie, singura pe care ți-am citit-o, o idee gravă, un subiect de rezistență.Cred că ești foarte tânăr fiindcă gravitatea ideilor exprimate sub o fațetă subțire, ironică și bășcălioasă e specific,într-un fel,tinerilor poeți . Mă înșel ?