Anul câinelui

prea devreme pentru dimineață și prea târziu pentru seară

1 min lectură·7 ianuarie 2006

Mediu

Am ieșit toți afară, să ne pușcăm petardele.

Tu mai multe, eu mai puține.

Ale tale pocneau tare,

Ale mele pocneau încet...

Veselie!...veselie!

Șampanie, prăjituri, o singură dorință...

Să trimitem mesaje, să blocăm rețelele!

Rupem amândoi calendarul, dintr-o singură mișcare.

Tu te întinzi, să răspândești peste curte o mână de steluțe.

Eu mă aplec să le cobor...să le sting!

Ne pupăm cu toții, trosnindu-ne degetele.

Încerc să mă concentrez,

îmi scapă noțiunea timpului.

Trăim o nouă întoarcere spre zero.

Undeva la Răsărit...undeva la Apus...o ultimă explozie!

Câinele tremură...câinele ne freacă picioarele.

A început, de câteva minute bune, Anul Câinelui...

Cică!

012.104

bodea emil felician. “Anul câinelui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bodea-emil-felician/poezie/159281/anul-cainelui

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

hmm cica !:)