Poezie

Ulise din Itaca

Atropei Belladona

1 min lectură·3 ianuarie 2006

Mediu

Am omorât poetul ce sta ascuns în mine!...

Mi l-am extras din lacrimi...doar un crâmpei de sare!

Prohodul de la groapă, ca-n slujbele creștine

Cu popă și cu prapori, l-am azvârlit în mare!

Am spart și poezia, ca pe un vas cu apă,

Sub talpă peștișorul s-a mai zbătut puțin...

Mi-am pus să fiarbă ceaiul, când am văzut cum scapă,

Și l-am ținut în cană, sub frunze de pelin.

Dar odioasa-mi crimă s-a răspândit în oameni,

Nebunii sar pe garduri cu crucea printre dinți...

Să vină pompierii!...au dinți stricați și galbeni!...

Și să le spele gura și balele fierbinți!

Þiganca, prin descântec își poartă-n salbă cortul...

Găina se tot zbate, stropind cu sânge cald,

Argintul viu te-ndeamnă să-nțepenești ca mortul,

Văzând pe cerul nopții cum sufletele ard!

Mai zic un ,,Tatăl Nostru\'\'și îmi cerșesc iertare!

Ciudată-ntruchipare, ai plămădit din lut!

Ulise din Itaca, în stare să omoare

Și muza protectoare, cu primul lui sărut!

001.546

bodea emil felician. “Ulise din Itaca.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bodea-emil-felician/poezie/158625/ulise-din-itaca

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.