Mediu
Cică noi facem catedrale
În loc să construim spitale,
Cum pot minți în așa hal
Cînd toată țara-i un Spital?
De mici copii, precum se știe,
Ajungem la pediatrie
Obezi, bătuți, înfometați
Și-n general needucați.
Și încă de la pubertate
Fetițele se vor curtate
Iși pun implanturi cît mai mari
Pentru-a atrage cocălari.
La secția de chirurgie
E cea mai mare gălăgie
Că nu-i ușor să vii în spate
Cu un cuțit înfipt de-un frate.
La canceroși e cel mai greu
Dacă nu cred în Dumnezeu
După o viață de fumat,
Mîncat de E-uri și rahat.
Iar dacă ești corporatist
Nepăsător, consumerist,
Vei fi manipulat lejer
De fetele de la HR
Căci, ca și orișice pacient,
E musai să fii obedient
Să nu cîrtești, să tragi serios
Pentru-n sicriu cît mai frumos!
Dar în acest măreț Spital
Este un loc foarte special
Un loc extrem de-aglomerat
De care lumea a uitat
Un loc cu perne și zăbrele,
Cu zăhărel și bombonele
Cu bani, mașini și cu piscine
În care-o duc toți foarte bine,
Este un loc puțin ciudat
În care orice psihopat
Se poate crede Dumnezeu
Poate fura, minți, la greu,
În timp ce alții, mai ciudați,
Se uită-n gol, hipnotizați
Și-o freacă într-o veselie,
E secția de… psihiatrie!
Așa că nu-mi mai spuneți voi
Despre spitale pe la noi.
Avem spitale-avem biserici,
Avem bolnavi dar… n-avem medici!
003
0