Mediu
Pe popa Damian
Îl cunosc de-un an
Are o viluță
Mică și drăguță
Cu vreo trei etaje
Și patru garaje
La periferie.
Nimeni nu o știe
Că e foarte-atent,
Stă-n apartament
Și nu dă pe-acasă
Decît după-masă,
Că-n rest are slujbă!
Face ca o drujbă
Dacă îl descos
Și-l întreb frumos
De-i căsătorit,
Hirotonisit,
Drept și credincios,
Cumpătat, pios,
Dacă ține post,
Dacă are rost
S-ai patru mașini.
Căci și la vecini
Iată s-a aflat
Că-n al său palat
Stă doar o nevastă
Frumoasă și proastă
Și-n apartament
Merg foarte frecvent
Multe credincioase
La fel de frumoase
Să le spovedească,
Să le mîntuiască,
Să le dea cu mir
Pe sub patrafir.
Cică urlă tare
La exorcizare,
Scîrțîie și patul
Posedat de dracul.
Iar popa Damian
E ca un vulcan,
Tot cartierul știe
Și e veselie
Cînd e sărbătoare
Cu Maria Mare,
C-așa țipă el
Că e-un băiețel
Mic și însetat
Și vrea neapărat
Ca să-i stea la piept,
Că se simte fiert
Că nu a băut
Și nu a… putut
Pe cît trebuia
Și se cuvenea.
Iar în an școlar
Popa-i plin de har
Că predă la școli
Despre zei și boli,
Despre inundații,
Și elucubrații
Cum că Dumnezeu
Ne-o trage la greu
Că nu-l ascultăm
Și nu ridicăm
Mai multe biserici,
Nu le dăm la clerici
Vile și Merțane
Și… mai multe doamne,
Chiar și profesoare,
Deși-s bătrîioare.
Căci popa Damian
Nu este mirean,
Are mult talent
Și rafinament,
Lui îi plac copile
(Chiar și fără pile)
Dulci și nepătate
(Dar mai dezvoltate)
Căci, nu e așa,
Cum poți refuza
Ceea ce-i frumos?
Nu-i necuviincios
Să nu ai tupeu
De-ți dă Dumnezeu?
001177
0