Poezie
Crinii lui Octombrie
1 min lectură·
Mediu
Crinii lui Octombrie
Crinii lui Octombrie înghesuiți ca sardinele în conserve
așteaptă autobuzul de șapte a.m (octombrie) pe bordura nouă;
își unduiesc pelvisul ca dansatoarea marocană
în fața învățăturilor coranice cu fețe de pagini
Crinii lui Octombrie sunt jegoși.
de-aia plouă în octombrie (a.m).
Crinii lui Octombrie miros a transpirație polenizată.
Crinii lui Octombrie sunt sarcastici și poartă
șaluri de cașmir și pălării de paie,
cizme de cauciuc când își pleoscăie mutrele
pe linia continuă.
tot Crinii lui Octombrie legalizează drogurile
la volan. se îmbată din ei. se aleargă
și zboară euforici în oglinda retrovizoare,
iar în reluare, pe ștergătorul din spate,
e clinica de dezintoxicare
Crinii lui Octombrie mi-au furat biletul de autobuz,
când controlor, pe vremea aia, era jupânul trandafir,
tovarăș de drum veșnicul \"Nu-mă-uita\" ștampilat
pe fundul călătorului din față.
Crinii lui Octombrie mi-au aburit simetria
și ochelarii dreptunghiulari,
pulsează aroganți în rezervorul \"deșertizat\"
sunt furioși, malefici și chiue ca ielele
și-mi tasează vertebrele ascendent
iar cu ciocanul fără daltă
sculptează-n nicovala calcinată
portretul lui Octombrie (A.M).
002.294
0