Poezie

Portocale polare

2 min lectură·18 martie 2010

Mediu

Pe 18 ianuarie ningea portocaliu parfumat.

Încearcă să decojești o portocală când ninge abundent în parc.

Au căzut de pe culmea cerului șosetele din cașmir fierbinte

ale buburuzelor polare

și au albit frustrarea roșie a mâinilor mele decojind portocale.

Ninge.

Mâinile unui triunghi spală pardoseala cu săpun pulbere

cu gust de ceață și aromă înghețată de portocale.

Încă ninge.

Ningea în parul tău blond și îți înghesuia genele

proptindu-se între ele ca în autobuz.

Te-am învățat să rupi fracția-n două

și să numeri zecimale fluturate pe marginea lacului

în curs de curățare.

Te-am înțepat cu aburi oacheși și ți-a plăcut.

Þi-au nins pe dinți interjecții polare

și ți-ai înghițit pe nemestecate ventuzele-răvaș din

partea ta de portocală.

Nu s-a oprit din nins.

Rupeam nămeții cu degetele de la picioare;

nu se simțea durere în zâmbetul scârțâit.

i-am pus gropițe în obraji zăpezii și acolo nu a mai nins.

în cabană e cald pentru că a venit vara prin

tunelele falangelor și circulă răvașe Diesel

în ambele sensuri.

transmit semnale de alarmă spre turnul cu ceas.

simulare de incendiu la ora 12.

S-au aprins fulgii de zăpadă ca niște ciupituri

obraznice pe tenul mat al iernii

și s-au deschis ca porii timpului la infuzia

cu vise bărboase și flori de iris albastru intens.

Ninge pe ambele benzi cu portocale polare

și ventuze insistente pe parbrize fără ștergătoare

cu sistem de absorție. fixare cu aripioare.

002.767

Blufie. “Portocale polare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/blufie/poezie/13933542/portocale-polare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.