Scenă de teatru
Sticlă neagră pe pervaz și-un cufăr. Păcatul nu a fost pecetluit Iubirea plânge, Iar giulgiul îi cade în ochi Căutand fericirea în a ei înmormântare. -Și copii dansează nostalgic
BABlajan AncaAtingem
Luna stă aplecată spre cerul rațiunii. Suferiți? Suferiți valea peste care cad aripi frânte? Frânte și arse de prea mult soare... Râzi? Râzi peste iarba ruptă, Moartă, Galbenă și
BABlajan AncaPictura
Un dor molatec se trezește-n acea floare, Acea culoare adâncită în răcoare Căci deseori când culoarea moare, Moare dorul, moare... Deseori, Tu zbori între orgoliu și soare Fără infern, fără
BABlajan AncaPrima rană
Dezbrăcați de ¨carapacea închisoare¨, Pierdem întunericul în sufocare În unde și forme vii. Captăm trăiri de fețe trecătoare Și rupem sforile de legături. Soarele ni se strecoară printre
BABlajan AncaAntalgic
Ca o topaza pella imi iese din ochi, Negrul cu zborul lui invers Pecetuind cu albul Luna incrustată adânc in lacrimi. La început, plutind pe-o lacrimă cu luna, Aducând neantul intr-o
BABlajan AncaScufundare
Pământul se îngroapă-n mare și marea în ochii mei Nisipul îmi inundă mintea și-mi sufocă strigatul Puritatea se ascunde-n scoici și se transformă-n egoiste perle... în dimineți tăcute mă privesc
BABlajan Anca