Și va veni o zi
când vei primi
în obraz
( obrazul ades mângâiat)
toate blestemele mele
ca o dimineață
spartă în bucăți
ca o noapte
tăvălită
prin strigăte de bucurie
și săbii Ninja...
Și
pe această întindere de nisip
arsă de soare
îți voi așterne la picioare
amurgul unui suflet bântuit
ce n-a înțeles logica pustiului, nebunia...
nisipurile iși plâng deseori nerodirea...
să
Fiecare pasăre își cunoaște zborul
aripile de ceară sunt un „simulacru”,
o contestare
a lagărului
și-a sufletului pironit între ziduri
nu toți copacii falnici au parte
de roade...
Pe talerul zilei
am aruncat ceva bănuți
obținuți din lansarea și vânzarea cărților
o „nimica toată”…
Pe talerul nopții
am aruncat mai multe cuvinte
scandaloase
insomnia
și câteva adrese
Deasupra unui lan
de grâu,
galben pal,
înalt până la brâu,
gata de cules,
roteau doi vulturi …
atunci am înțeles,
privind cerul senin,
nepăsător,
c-un biet secerător,
acolo-n
Din contururi albe
mă voi întrupa
gând luminos
ademenit în oglinda timpului
unde
argumentele au cunoscut
vâlvătaia rugului …
Din blânde înserări
voi răsări Luceafăr
alunecând în visul
Cu câtă “leneșă cochetărie”
și mișcări ondulatorii
vă „etalați” prin spații.
O, sfere! Crude sfere!
Cum vă hrăniți
cu sufletele noastre?1
Suavul vostru
B