Poezie
Dorință
2 min lectură·
Mediu
Încă o gură să-ți mai dau ai vrea.
De ciocolată. Tânjești după ea
Și singură o iei pe toată.
Aroma de cacao de pe buza de sus
Când te mușc, mă trezește un pic
Și mă ridic să plec. Exclus.
Așa ceva nu se refuză și mă apropii
Din nou. Te amuză nespus.
E totul altfel de cum știai,
Stai nemișcată în timp ce cubul
De gheață se topește îndată,
Plimbându-l pe pielea ta caldă,
Catifelată. Rujul ți-l împrăștii discret
Apoi îți șoptesc un secret.
Mă strângi mai tare și coapsele tale
Se încordează și pieptul vibrează
De dorință. Mă chemi să te cutremur.
Ai vrea să ne unim într-o ființă
Și să ne dividem
La fiecare trei secunde.
În timp ce mintea ta pătrunde
În mintea mea și suntem unul.
Din noi ai îmblânzit nebunul.
Unde de plăcere vin din senin
În valuri de endorfine și-ți vine să
Muști, să urli, să țipi. Mai tare te țin
În brațele mele să nu te pierd.
Am terminat și ciocolata și
Gheața. Asta a fost prefața la ce am
Vrea să fie. Visăm să o facem ca în
Filme, dar filmul tău s-a rupt.
Scenariul ăsta e cel mai fericit:
În care ne scăldăm în valuri de
Sudoare.
În care noaptea noastră e
Plină.
În care întunericul are lumină și
Culoare.
În care noi nu avem nici o
Vină.
Când tu nevinovată te trezești în zori,
O rază de soare te încălzește,
Iar fața ți-e străbătută de-un zâmbet
De parcă plutești printre nori.
Ascunde-te-n pernă o clipă
Dorește-ți să te sărut pe un umăr
Ce cafea, mic dejun sau birou ?
De timp să nu facem risipă.
001711
0