Poezie

Vinul si strada în noapte

01.09.2011

1 min lectură·1 septembrie 2011

Mediu

Oricât ar fi de complicată viața,

Mereu mă trezesc gândindu-mă la altceva.

Și orice mi-ar trece prin cap dimineața

Mereu am în minte pe altcineva.

Pe cerul meu ard milioane de stele,

În fiecare noapte sunt tot mai puține,

Pe stradă căzute mereu dintre ele

Doar una aș vrea să se uite la mine.

Aceeași imagine, același clișeu,

Te doresc, mă dorești, dar nu știu ce să fac

NU vreau să te am lângă mine mereu,

Nu pot să mă port mai frumos ca un drac.

Mă macină grav ce îți spun eu acum,

Nu cred că mă vrei căci e clar, sunt nebun.

Pierdut într-o mare de scrum și de fum

Privesc înainte și mă rog să m-adun.

Tot singur am fost și acum tot pe stradă

Mă lasă să merg de e zi sau e noapte.

Nu uit și nu iert, tot ce sunt e bravadă

Și plec dacă trebuie chiar până pe Marte.

Îmi ceri marea și cerul, pe toate le vrei,

Sunt ale noastre și azi deși nu o știi,

Renunț chiar acum la toți anii mei,

Dacă pleci și-mi promiți că în veci nu mai vii.

001.875

Bica Marian. “Vinul si strada în noapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bica-marian/poezie/13988095/vinul-si-strada-in-noapte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.