Bianca Maria

Adrian, Horia ti-a explicat dintr-un punct de vedere.
Sfatul dumnezeiesc, \"ședința\", \"conclavul\" sau cum vrem să-i spunem, a fost făcut din Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Dumnezeu, este în trei persoane!(Tatăl, Fiul și Sfântul Duh)
Îți mulțumesc pentru interes și sper să-l termini de citit!

Horia, îți mulțumesc pentru ajutor.
Așa cum ai spus și tu, Dumnezeu a fost,este Atotștiutor.
Gândurile noastre sunt ale noastre, ale diavolului sau sfaturile lui Dumnezeu. Important este să avem \"știința\" să le diferențiem...și e greu....
Șerban, \"forma\" despre care vorbești tu, nu îmi aparține. Expresia o găsești în toate cărțile de specialitate.
Îți mulțumesc pentru interesul acordat lucrării mele.

Fireste...Exista raul, asa cum exista binele. Exista diavolul, asa cum exista Dumnezeu...
Din iubire nu se naste raul...dar raul intervine acolo unde exista binele. Diavolul isi foloseste puterea sa tulbure acolo unde exista armonie, dragoste, unde este lucrarea lui Dumnezeu.
Asa apar ispitele in familia crestina, intre oameni care se iubesc, se pretuiesc....
Dar eu, personal, sunt optimista...raul nu-i atat de puternic pe cat se crede...si importanta este relatia noastra cu Dumnezeu.
Multumesc mult ca mi-ati citit referatul.
Bianca

Un buchet de sentimente, ganduri, soapte, vise, toate culese din imensa iubire care da speranta si lumina vietii!
O frumoasa impletire intre descrierea naturii si a trairilor celor doi indragostiti!
O poezie pentru clipele de refugiu sufletesc!

O delicata legatura intre frumusete, feminitate(sanul femeii) si altarul de plangere, venerare, iubire, dor al barbatului...!
Un dor care parca nu se vrea stins....
Felicitari!

Primavara din acest poem este o dimineata a anului, in care
\"Ici, colo-n crangul inviat,
Roiesc in soarele de mai,
Gaze micute, stranse-n alai
Ce poposesc din ram in ram
...dupa nectarul parfumat.\"
Atmosfera de mai este intr-un dans continuu cu dragostea, impreuna dand nastere coltului de rai atat de dorit!
Viata inseamna traire, dragostea este primavara, ceea ce rezulta ca dragostea este Viata!

Horia, snurul cel istet umbla prin mintea lui Euclid,ajungand la propria lui oglinda si astfel printr-o reflexie se vazu Siret.
Dedicatia ta este un frumos gest amical, mai ales ca persoana in cauza chiar merita, ramand insa intrebarea :
tu cum te vezi in oglinda sufletului tau?

Poemul tau e o dragoste luminată, care dezbracă toate măștile, lăsând speranțele în propria lor goliciune!
Felicitari!

O metamorfoza a transformarii, a snurului in siret, trece prin ingramadirea cercului lui Euclid.
Doar asa uniti pe un cerc putem fi impreuna
conciclici.
Poezia ta are multe, multe substraturi. O imbinare a matematicii in tainele sufletului.Aparent simplu, in realitate un poem complex!
Felicitari! Ai un stil special..!!!!!

...desi sufletul este ranit si simte inselarea, ranitul isi aduna lacrimile, cu grija, fara sa piarda macar una...cu propria durere isi spala sufletul si se bucura de iubire...de zambet...O poezie minunata! De o sensibilitate aparte! Felicitari!

In acest poem, se simte teama de a iubi............. versuri ce trezesc cititorul la realitate!
Este o poezie profunda, plina de culpabilizarea unui nevinovat.
Remarc in mod deosebit strofele:

\"Iubirea a fost vinovata si-n numele ei
S-au infatuit crime, si o stiti prea bine,
Au curs lacrimi, s-au sfaramat destine,
Va dau doar un exemplu, cel al Desdemonei

Zvarlit in hruba rece, o raza de la soare,
Patrunde-n incapere, si pe obrazul meu,
Ma mangaie si-i calda si-i de la Dumnezeu,
Ma iarta, parinte, Sfinte, cu ce gresit-am oare?
…si din suflet,simt o eliberare!\"
Condamnatul sa nu uite insa, ca \"Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău,nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr\",
\"Dragostea nu va pieri niciodată\".
\"Acum, deci, rămân aceste trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea\".
E posibil sa nu fi ucis iubirea, iar eu cred in eliberarea condamnatilor nevinovati!
Felicitari, Marcopt!

Dorinta autorului...se indeplineste!
Cand am citit poezia, am simtit tristete...! Accept moartea, ideea mortii, ideatic, prin imbratisarea lui Hristos, dar atunci cand este vorba de copii si persoane dragi mie...e greu...
De aceea primul impuls a fost sa o comentez in felul acela...Sunt sigura ca pentru multi, are un efect strict terapeutic, de sensibilizare, ii determina sa se gandeasca si la altceva decat la superficialitatile, frivolitatile vietii...
Poezia este extraordinara! Atat de profunda..adevarata...Am perceput asta ca o revenire literara...si ma bucur pentru asta.....Felicitari din toata inima!

Erika,
raspunsul tau ma rascoleste si ma determina sa scriu,
sa ma apropii si mai mult si mai mult de poezie, imi dai putere sa ma eliberez ,
sa pot scrie ceea ce simt, ceea ce traiesc: tristete, suparare, bucurie.
Raspunsul tau e invitatia catre drumul poeziei prin care viata curge, pe care vreau sa-l cunosc si eu mai mult, desi, sunt lipsita de talent....

Eu iti multumesc.
Bianca

...durerea e mare
parintii jelesc
si striga mereu:-\"Indurare!!!\"
fara sa vada prin lacrimi fierbinti
FECIOARA, dand fetitei alinare...

Aceste versuri au gasit rezonanta cu sufletul meu la aceasta ora...
multumesc...

...trezirea dintr-un somn de o clipa, pentru a trai eternitatea...
As recomanda poezia aceasta tuturor...
Felicitari!

Erika..Erika...Inca o data m-ai facut sa ma lipesc de monitorul calculatorului, citindu-ti poezia...
Ca de fiecare data, scrierile tale sunt de o profunzime si un farmec aparte...

In poemul acesta, iubirea e ca o purificare a sufletului, daruirea ca un zambet al cerului, mangaierea ca o taina a firii.
Las gandului zbor pe aripa bucuriei de a-l fi citit...

Femeia, ca un sacrificiu pe altarul barbatului, cu singurul rol de a-și consuma viața pentru el, de a-l aștepta pentru a-i mângâia și pansa rănile!
Felicitări, Erika!
Scrierile tale sunt minunate!

O exaltare a psihicului feminin, ca un foc care ii mentine lumea interioara in echilibru doar in a barbatului ocrotire in \"brate, la piept, mereu vei sta!
\"O iubire care nu s-a consumat inca, dar care exista in prezent si care va dainui vesnic
O poezie minunata, care fiecare din cei care o citesc multumesc ...

\"Daca nu ma mai iubesti, mai bine nu venii\"...sau o chemare lipsita de curaj...o dorinta neexprimata sau o indepartare dar in acelasi timp constransa sa ramana...
Profunda...minunata...dureroasa...