tanspunerea unei zile

Bianca Marcovici

dacă totuși te-ai gândit să-mi expediezi transpunerea unei zile în umbra salcâmilor de lângă lacul adormit în ritmul tău când și ție

râsul cuiva

îți rămâne în urechi ca un clinchet de clopoței totuși azi e o zi

neagră islamul câștigă teren

pângărește tot iar noi

nu am deschis ochii la timp și pentru voi

inteligența sperie dar tu ai o zi inspirată ai vazut cameleonul

l-ai prins în bolduri cu latenta expresie a

nevederii negândirii și absurda reținere în fața evidenței dar

mi-ai dat izvorul sfârșitului de săptamână așteptând derularea

neizbăvită a lucrurilor a morții ce bântuie lumea spontană fața

care apare hidos când tu tocmai asculți râsul ei de peste umăr

simțind cerceaful ce ți s-a tras de sub tine cu tot cu ea spre

baia imaginară

dar tu trăiești în ea ești sâmburele ce-l va scuipa în gura

străinului cu o ciudă nefirească dar tu înțelegi de ce asfaltul se

adâncește sub pasul tău când îți urmăresc codița părului cerșind

lumina o clipă nefirească te va razbuna!

galeria agora,09-2003