Diploma defăimării

Să-ți dai seama că nu e nimic dupa mine
văd și pe viu întinzând o carte propriului meu copil
odată îl interesa limba română.
le arunc în dulap.toate cărțile traiesc doar o clipă,
doar pentru mine, în timp ce tu
mai speri, mai speri în iubire.mai speri în cuvânt!

în ce să sper eu, în lăbărțarea pe afișele nopții?
păcat că ai absolvit diploma defăimării!

agasarea ta, nici o confuzie iscusită.

nu vreau să cuceresc alt Everest!

n-am de gând să mă veșnicesc. s-o știi!

***
sunt unii oameni care din orice pot inventa
semnul meu luna levana alba mă călăuzește
credulitatea e o farsă care ne-o joacă unii,
fațărnicia așișderea
îngerii pot fi și negri
cine a zis că totul e plutire, puritate?
pe lângă stâlpii de telegraf simți luna...
păcătuiesc s-o iau în derâdere.
la apusul soarelui
dar ea va reveni, numai Ea
ceilalți se fac nevazuți tocmai când ai nevoie de ei,
e un semn al razboiului să dai bir cu fugiții!???

nu m-am gândit suficient
porți același nume

albul mă infioară precum clapele pianului
draperia se miscă îngerul pare mutilat
cine a zis că el trebuie să fie frumos?
m-am îndragostit de un om hidos
și exponențial se divide prin 2.73.
o altă aschimodie mă pândește

*
eclipsă. soarele un tot cu luna, împreunare
galaxia de sub unghii

să calci în picioare cuvintele uzate

***

vot

uneori vântul bate anapoda
câte o vântoasă te lovește în piept
la noi se moare iute, foarte iute
pâna mâine la 12 ești în pământ
învăluit albul
pânzei

se așterne uitarea și peste eroi
li se acordă o clipă doar la știri

zâmbetul crainicii apare imediat.
ce e stupid că nimeni nu-și mai amintește
dacă zâmbetul e al Gicondei gravide sau
cel al lui Leonardo.
votul încă nu s-a dat publicității

&

Ne fug clipele ne căutăm mereu scuzele
Eclipselor solare
Bicepșii imaculați ai trecutului nestatornic
Mereu schimbăm cursul dolarului al traseelor nemeritate
Și ne închipuim că ascultând pe altul cu stoicism
Sântem iertați de păcatele pastișelor încremenite în ceasul
incantațiilor predispuse la îngrășare.

Curge lipsa bunului simț pe toate undele denaturării
Crește fără reclamă tensiunea și tahicardia sensibilității.
doar arborele ține totul ...
ca o străfulgerare citesc dincolo de timp

Renasc mereu la ora când ceasul meu are limbile împletite

să-mi fac codițe la ora fixată de vânt

bianca marcovici

Despre aceasta lucrare

Cum sa citezi