rodia tristeții

Nașterea poemului
după Coubert, originea lumii


Aș vrea să fii copleșit de mine

Să mă cauți între paginile poeziei

Până la epuizare

Să te usuci de dorul meu printre cotloanele sufletului

Să-ți cobori încet încet masca virilă…

închipuindu-ți bastardul ce s-ar fi nascut, poemul,

Facerea lumii mele,

Dacă am fi fost tineri!


*
Am închis ochii

mi-am reluat imaginile terifiante

greșeala nu e a mea

femeile …da, toate-s cum zici

e greu să mă explic acum

mi s-a mai întâmplat să culeg rodia tristeții

refuzul de a amesteca lucrurile,visele,

EU n-am cerut nimic.

Dumnezeu a creat cuvântul în arameică...

să mă regăsești cândva!


cred într-un fel de afecțiune, limita conversației!

*


n-ai să mă aștepți

niciodată

cu o cafea aburindă

te ascunzi după deget

precum copilul

care a făcut o poznă

cumințenia afișată

ascunde

lipsa puterii de a înțelege

metafora

aburi de femeie!

bianca marcovici
(c)