mediterana

mediterana

ți-aș răspunde la o scrisoare.

calcul infinitezimal. zerourile presupun

absența fizică a lucrurilor și lașitatea.

de bună seamă inventarul memoriei nu depășește

spațiul echidistant,

esențial al abcesului de dinți.

victimizare? de multe

ori renașterea e într-un urlet de fiară eliberată din cușcă. revenirea,

reveria, reprimirea suflului pe care l-ai avut vreodată, nu poate desface

sau lumina chipul răvășit al conștiinței.

de la una la alta e timpul omis de

tine, pierdut ca dimensiune.

chiverniseala justifică păstrarea echilibrului

efemer, starea continuu în care te complaci să-ți stingi rostul trecerii.

pătratele de vis kafkian într-un proces nejucat decât într-un spectacol

trucat de păpuși părăsite,

așa-zise femei pe care nu dai doi bani. \"eu mi-am

trăit în grabă viața toată\",

luciditatea mi-a spart toate farfuriile. pot

dansa zorba printre cioburi. rămân cicatrici combinate pe fondul

întâmplărilor trecute,

eu cu moartea mamei - tu cu moartea în sine- vieți paralele.

de multe ori fluviul cuvintelor tale se percepe, numai după înecarea fictivă

pe care o suport cu stoicism,

pâna la ultima clipă a rezistenței mele...violonista din mine e încă romanțioasă, te caută în partea muzicală a lucrurilor.

tocmai zona ta lipsă. urechea te înșeală. muyica o auzi altfel.

atunci ies la suprafață lucrurilor să-ți primesc mâna salvatoare închipuită. care, însă mă afundă lundu-mi ultima suflare. eu mi-am trăit în grabă

marea pare liniștită.

dar o cunosc...

bianca marcovici

galeria agora de noembrie