Pandemie fără titlu

O să-mi cauți numele...

Silabisindu-l

Pentru că gândești încet

Renunți ușor la mine

La primul meu gest

De panică din ochii mei..

Nu-mi spui că totul va fi bine în cântecul cu versuri slabe pe o partitură a anilor 80.. .

Când încă mai dansăm

Muzica disco; mi-a rămas în sânge, chiar și la nepoții virtuali am remarcat dansul ăsta copiat, totul se transmite, sper că nu și bolile -dada- pe care mi le amintesc când nu mă sună nimeni. egoism?...ieri soarele strălucea prea puternic, m-a orbit, nu pot mima prietenia cu foști amici, e umilitor!

Imprevizibil este doar pandemie și ura față de nevinovăția mea; te-am ghicit; am prevăzut totul;

Să construiești castele de nisip cum am făcut-o eu de peste 35 de ani e o artă, nu se ia de-a gata ca o rochie de la magazinul cu rochii travesti, sau chiloți împăiați precum bufnițele cu ochii cunoscători!

Nu e corect să te autoflagelezi cu cuvinte ermetice care nu-ți aparțin! Topește altă carte în viața ta fără copy/paste și te voi iubi mult;

bianca