Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

brusc

1 min lectură·
Mediu
Brusc mi-am amintit că totul depinde de mine,
vrând nevrând singuratatatea se apleacă vibrând
ca o creangă de copac
de preaplinul fructelor.
nicio sintagmă nu-mi îngroașă arterele
inima a devenit o povară, trupul mă poartă
ca și cum mâinile nu mai pot susține nepoți
ci o Mare rugăciune,
văd din ce în ce mai rar
cerul, care se prabusește în mine,
e ca într-o scoică care vuește.
astăzi cerul e plin cu nisip
respir profund
sunt pământ.
044605
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
77
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

bianca marcovici. “brusc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bianca-marcovici/poezie/14002272/brusc