Poezie
copilul meu, genial
1 min lectură·
Mediu
nu cred în soldatul care bea lapte,
îi privesc deseori sunt rupți de oboseală,
așteptând în stații, apărătoare de betoane,
în câmpuri deschise, pe șosele, fără ventilatoare,
bând apă sălcie, topindu-se la soare... la Eilat sau la Rosh HaNikra,
hainele lor obosite, aceleași, uneori neâncăpătoare,
sacii de voiaj, armele delăsătoare,
se scoală în picioare în trenuri,
merg rezemați de ei,
privesc atent mobilul...
le-aș oferi timpul meu, copilul meu,
copilul meu, genial!
bianca marcovici
003.102
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- bianca marcovici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 74
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat