Dedicație, Alex. Sever s-a stins din viață

dedicație

“…a sădi un arbore, indiferent unde pe lumea asta, dar mai abtir aici, in pragul Orientului, decât oriunde aiurea, nu poate să însemne astăzi decât a lupta împotriva

morții”

romancierul

Alex. Sever, Israel

Toate se întorc în același punct

Indiferent din ce unghi privești

Cu perseverență nechipuită

Distrăgându-ți atenția

Chiar dacă nu vrei să te repeți

Chiar dacă obsesia luptei

Cu morile de vânt începe să-ți placă

Să cugeți încet și sigur

Într-o vădită contrazicere cu maratonul

slăbiciunilor tale atît de alese

misterul unei femei

o singură consolare:

pânza albă care o va îmbrăca în moarte

fără podoabe,

sechestrată într-un arbore

la fel ca și pe tine…

reîmpădurirea, gândul descifrării naturii,

abisul arderii, lumina,

iluzia unui cămin stabil,

nedespărțiți în moarte?

eclipsa rațiunii, curbura spațiului

bifurcația drumurilor care te duc

în necondiționata iubire

te mai leaga de arborii memoriei

sechestrată-n arbore

doar vântul amplifică rezonanțele

uneori aberante.

niciodata n-am știut exact pentru cine!

furtuna de nisip a acoperit totul

biopsia lacrimilor, răstălmăcirea ei

bianca marcovici

p.s.

Alex.Sever s-a stins din viață,

joi 13.05.2010