jurnal de război, de Ziua Independenței

și ai venit
ca o umbră
după atâțea ani, după acel război
fugărit de rachete, doar vreo 2000 au cazut
în locuri nepotrivite,
au strivit marea noastră, au ucis liniștea...
ai venit
să-mi speli ochii,
după un război neterminat ca o simfonie,
lipsesc artificiile de dimineață, n-ai nicio scuză...
doar fotografia comună
ne va aminti
că n-am fost de hârtie virtuală
eu cu ochelari de soare, tu
privind la un pod și el neterminat...
pozând un steag pitit pe acel pod
\"cahol-lavan\"*
geamul prin care priveam
de la cafeneaua chircită,
murdar de degete de copii, priveau și ei
ziua Independenței noastre
ca o sărbătoare nesfîrșită, atingându-ne
în treacăt nemurirea...

bianca Marcovici
* alb-albastru, simbol, steagul Israelului