Nu, Domnule Paler, nu avem timp!

Nu Domnule Paler, nu mai avem timp! Tu ce faci cu toate visele din viata ta? Am aflat ca le sugrumi unul cate unul, pe rand privind mereu cu ochii inainte si niciodata inapoi. Nu te-am auzit niciodata vorbind cu suflet despre Ea…Vorbesti doar despre trecutul tau regretat si despre iluzii. Ce spui? Ca si eu traiesc din iluzii? Da, s-ar putea sa ai dreptate. S-ar putea sa te invinovatesc toata viata pentru asta, sa stii. N-ai de ce sa faci pe mandrul. Mi-ar fi placut sa te citesc descriind-o la fel de idealist cum faci cu zeitele grecesti. Sa-I dedici macar un rand din viata ta. Sa o idolatrizezi. Sa simti ca nu poti sa traiesti fara Ea. Sa-I descrii sarutul cu care te-a alintat in fiecare seara inainte sa adormi. Sa crezi cu disperare in Ea, sa lupti, sa-ti zbiere sufletul, sa plangi, sa te cutremuri, sa o strangi tare in brate dimineata, sa te consumi, sa alergi dupa Ea in zare, sa o astepti, sa o inveti, sa o ai langa tine mereu…mereu…si atat! Sa o simti A TA si sa profiti de toata disperarea EI pentru tine. Sa lupti! Nu te aud…! Tu?! Tu ce-ai facut? T-ai gasit timp mereu, mereu..pentru prieteni, pentru iluzii de viitor, pentru trecut, pentru prieteni, pentru amorteala. Unde ti-e tandretea la care tanjesti in toate romanele tale? Nici macar n-ai asteptat-o vreodata. Stii ca Ea mereu te-a asteptat? Ea are timp sa scrie despre tine, sa te doreasca, sa-ti simta lipsa…sa te iubeasca…EA mereu are timp! mereu va avea timp! Nu , domnule Paler. Tandretea despre care vorbeste domnia dumitale nu exista. Mereu ti-ai gasit timp sa-I judeci pe ceilalti si sa te absolvi pe tine de orice vina. Mereu ti-ai gasit timp sa-ti sfarmi visele fara urma de regret pentru ca apoi…culmea… sa le reinventezi! Te urasc domnule Paler! Te urasc. Trecutul tau imi spulbera orice urma de romantism. Si nu merit. Nu sunt in aceeasi zodie dureroasa ca tine.