cangrena nopții îmi vindecă amintirile
împletită cu panglici de roze
pășind pe treptele infinitului,
la ultima poartă de cleștar
mă scufund în nămolul râului Styx
prin rana deschisă a
Cînd pașii-ți zămislesc genuni,
reflectate în oglinzile timpului
nu-mi mai rămâne decât vidul
să-mi străbată de-a curmezișul
amintirile roase de molii
Cu jumătatea de inimă în palmă
atrofiată
O foame cerebrală lovește azi poetul
Când pe hârtia goală alunecă antetul
Sondaj în semiființă, sondaj în amintire
Subit se taie firul, bucăți de rătăcire.
De ce iubirea doare, de ce-mi sunt