Noiembrie

Vad ca de cand n-am mai fost eu pe aici ai parasit versurile lungi. Mie-mi convine ca citesc mai lesne.:P
Am zis la inceput: inca o poeziei cu nostalgia toamnei, aceleasi imagini cu adormire si boala.
Si apoi am vazut ca e vorba de un dialog intre realitate si transfigurare metafizica care se imparte cam asa: 1-2/3-4/5/6/7.
Si realitatea din versul sapte nu mai are raspuns pentru ca a castigat. Interesanta perspectiva si deloc bacoviana.