Atingeri
Degete înfometate După atingeri Formează inima Ce-ți atinge trupul De clepsidră Lacrimile vântului Îți mângâie părul Din palme ne cresc copaci Cu flori parfumate
BOBerinde OvidiuMamei i-au crescut aripi
Pe mama o cunosc din poveștile bunicilor Din visele copilăriei, atât de rare Sau șoapta unor zei Cu puteri înfrânte Ca forța unei rugăciuni În blestem de neputință Astăzi mă rod gânduri
BOBerinde OvidiuÎnserat
Prăpastia se dilată Între brațele unui infinit Din suspinele cristalelor Răsar păsări Călătoare prin umbra Misticei înserări Cobori atunci din amurg Cu ochi de soare Și curcubeu pe
BOBerinde OvidiuObsesie
Moartea privită din spate Pare o copilă Plină de viață Ce sare coarda Într-un parc sinistru De la capătul lumii Scriu ultimul poem Pe palme îngălbenite Sculptez în aer
BOBerinde OvidiuSinestezii de vară
Poarta cimitirului e deschisă Semn că sufletele au ieșit la plimbare Uneori,mă împiedic de cadavrele nimănui Dansez cu ele într-un balet grotesc Scutur moartea din pomul cu neliniști
BOBerinde OvidiuSatul în care oamenii mor în fiecare zi
Liniștea își aruncă mantaua Ca o aripă obosită O oră tainică În care toți mor pentru o secundă Și renasc fluturi . Nimic nu tulbură pacea Acelui somn cosmic În piept le
BOBerinde OvidiuVirtuți învechite(se dedică..unora.Atenție,text cam..obraznic...)
Pudoarea Virtute învechită Decența Cuvânt fosilă Cred în frumusețea nudă Născătoare de plăceri lumești Dumnezeu?! Alt principiu efemer Nu pot fi tandru Cât în mine zac
BOBerinde OvidiuN-am avut curaj să-mi strig durerea
În lacrima de ploaie Se ascunde tăcerea unor cuvinte Rătăcite parcă într-un colț al conștiintei Au fost și ele gânduri nespuse N-am avut curajul să le strig lumii Le-am dat
BOBerinde OvidiuÎngerii mei sunt diabolici
Îngerii mei sunt diabolici În lanțuri ispășesc pedepsele divine Vechi blesteme,păcate originare Își preschiba aripile-n cruste Ochii lor-priviri de gheață Suflete prea pline de venin
BOBerinde OvidiuDincolo de mine
Mă doare indiferența semenilor Privirile reci,vorbele tăioase,viața-mi transparentă Am ajuns cu umilință Să ...mă tratez de...scârbă Îmi ruginește Inima de aur Sufletul diamantin
BOBerinde OvidiuPoem paranoic(Text la mișto și...nu prea)
Ne-am reîntâlnit într-un spital de boli mentale Culegeai porumbei însângerați de pe pereții inimii Îmi izbeam capul de vene cu sânge albastru Sărutându-te printre gratii Pictai cu
BOBerinde OvidiuConfesiune în chiloți
Mă excită fese calde împodobite în dantelă Þi-aș săruta tălpile cu mireasmă de crizantemă Împreună încălcând regulamente \'Pe-un vechi birou de lemn masiv Un monitor de plasmă
BOBerinde OvidiuTotal nonsens sau început de paranoia
Mă scald sărac,nebun,în metafore pompoase de dantelă Piciorul meu cu umbre de mătase rătăcit în al tău sicriu de cristal Epitete banale îmi cad pe degetele amorțite Rimă ce se îmbină cu
BOBerinde OvidiuÎntrebări sfâșietoare
Spune-mi, Avem ceva în comun Înafara unor vise uitate prin iarbă? Ne leagă altceva decât răni nevindecate? Și aceleași strigăte fără de ecou? Răspunde-mi,de ce taci? Am fost
BOBerinde OvidiuCălătorie
În trecerea mea prin univers Am lăsat cântec de privighetori Zbor de lumini peste aripi de stele Am pășit pe meteoriți Pentru a ajunge la tine Acolo,într-un îndepărtat oraș Te-am
BOBerinde OvidiuM-am lepădat de iubire
M-am rupt total de tine Reproșându-mi să nu mă mai întorc Dar suntem suflete pereche Ce împărtășesc același crud destin Am să plec,lăsându-ți pe umeri povara Unei iubiri ce nu s-a
BOBerinde OvidiuGânduri pictate
Pictez gânduri pe pânze de ceață Umbre ascunse în adâncuri de mormânt O ploaie caldă de cuvinte ce mă învăluie Într-un colț de suflet,singurătatea renaște Am murit prea devreme Și
BOBerinde OvidiuUn ultim testament
Să nu uitați să mă-ngropati de viu La umbră porților închise Să nu uitați să puneți în sicriu Tristeți și lacrimi, fericiri și vise
BOBerinde OvidiuÎn mine încă sângerează răni
Sunt un copac cu Frunze veștejite Un foc plăpând ce stă parcă să moară În mine încă sângerează răni Și urmele adânci încep să doară În mine mai trăiesc numai cuvinte Cu aripi
BOBerinde OvidiuCărări și umbre
Să rătăcești printre oameni Prefăcându-te în sclipiri de stele Nepăsător La a lor venin Să plutești printre îngeri Înconjurat de demonii Existenței Să-ți stingi setea cu foc
BOBerinde OvidiuAripi frânte în zbor
Îngerii nu mor niciodată Îngerii se duc la îngeri Pe numai de ei știute cărări Își îndruma pașii spre veșnicie Îngerii nu cer niciodată iubire Ei cu nemărginita iubire ne
BOBerinde Ovidiu