Beniamin Codescu

Îmi târăsc gândurile prin praf... Merg cu ele agățate de mine ca scaiul de oaie. Uneori mă opresc, le adun si le scutur. Si cum scaieții sunt semințe cu multa voință, Îmi voi pune gândurile în

Mă calc ușor pe suflet, Și simt cum tălpile mă dor. De dor! Ce tălpi? Ce suflet? E numai dor. Mai calc puțin pe dor, Și simt cum tălpile mă suflet.